Panou cu rezultatul verificării unui e-mail: SPF, DKIM și DMARC, toate cu PASS, lângă titlul «De ce ajung mesajele firmei tale în spam»

Email marketing: de ce ajung mesajele firmei tale în spam

Cuprins 10 secțiuni · 5 sub-secțiuni▼

Când mesajele unei firme ajung în spam, primele trei lucruri de verificat sunt: dacă domeniul are înregistrările SPF, DKIM și DMARC, dacă mesajele pleacă de pe o adresă pe care platforma nu o poate autentifica (cum e una de Gmail) și câți destinatari le marchează ca spam. Primele două se repară din setări, iar a treia ține de lista ta de abonați.

Dacă faci email marketing pentru firma ta (oferte sau newsletter), probabil ai auzit măcar o dată „nu mi-a venit nimic”… și apoi, după două zile, „a, l-am găsit în spam!”. Între timp oferta a expirat, evident! Din 2024 încoace, Gmail, Yahoo și Outlook.com au scris reguli clare pentru cine trimite mult, iar o parte din ele te privesc și dacă trimiți puțin. Mai jos ai ce cere fiecare, ce spune legea despre lista de abonați și testul din Gmail pe care îl faci singur, în câteva minute.

Ce îi trebuie unei firme mici ca mesajele să nu ajungă în spam

Îți trebuie o adresă pe domeniul firmei, SPF și DKIM puse pentru fiecare serviciu care trimite în numele tău, o înregistrare DMARC pe domeniu și oameni care chiar au cerut mesajele. La oferte și newslettere se adaugă o dezabonare ușoară, dintr-un singur clic.

Fă de la început diferența între două feluri de mesaje, fiindcă furnizorii le tratează diferit. De marketing sunt ofertele și newsletterul; tranzacționale sunt facturile și confirmările de comandă. Google scrie explicit că dezabonarea dintr-un clic e cerută doar la mesajele de marketing și promoționale, iar cele tranzacționale sunt scoase din regulă. Autentificarea domeniului contează la amândouă.

Un site construit greșit e un magazin invizibil. Cu e-mailul pățești la fel când domeniul nu e autentificat, iar ofertele tale rămân la mila filtrului de spam. Am scris pe larg despre partea de site în articolul despre ce înseamnă un site construit corect.

De ce ajung e-mailurile în spam: cauzele pe care le-am văzut

Cele patru cauze pe care le-am întâlnit sunt expeditorul pus pe o adresă de Gmail, mesajele din site lăsate neautentificate, două înregistrări SPF pe același domeniu și plângerile de spam. Toate se văd, dacă știi unde să te uiți.

Mesajele pleacă de pe o adresă de Gmail, printr-o platformă. Am văzut de curând niște mesaje trimise automat printr-o platformă de e-mail, de pe o adresă @gmail.com, care ajungeau în spam. Motivul: platforma nu poate semna în numele gmail.com, așa că a trimis mesajele cu expeditorul rescris pe un domeniu al ei, iar verificarea DMARC a picat. Mailchimp o scrie direct în documentația lui: adresele serviciilor publice, ca Gmail și Yahoo, nu pot fi autentificate. După ce expeditorul a devenit o adresă de pe domeniul firmei, autentificat în platformă, mesajele au apărut livrate și deschise în câteva secunde.

Mesajele din site pot pleca pe alt drum decât newsletterul. Formularul de contact sau comenzile din magazinul online pot pleca de pe serverul găzduirii, separat de platforma de newsletter. Dacă ai autentificat doar platforma, drumul ăsta poate rămâne descoperit (și pe el vin chiar confirmările de comandă!). Află pe ce drum pleacă fiecare tip de mesaj al tău.

Două înregistrări SPF pe același domeniu. Apare când adaugi o platformă nouă și cineva lipește încă un rând SPF lângă cel vechi. Standardul SPF permite unul singur pe domeniu, iar cu două, verificarea întoarce eroare. Practic, ai stricat și ce mergea înainte… Rândurile se unesc într-unul.

Lista fără acord și plângerile. Când trimiți unor oameni care nu și-au dorit mesajele, o parte apasă „Raportează ca spam”. Google cere ca plângerile să rămână sub 0,3%, adică sub 3 la fiecare 1.000 de mesaje. E foarte puțin!

Ce cer Gmail, Yahoo și Outlook.com

Regulile lor privesc mesajele trimise spre conturile găzduite de ei (Gmail personal, Yahoo Mail, Outlook.com), iar câteva cerințe te privesc oricât de puțin ai trimite. Google precizează că regulile lui nu se aplică mesajelor trimise spre conturile de firmă de la Google Workspace. Yahoo le aplică tuturor domeniilor găzduite de Yahoo Mail, iar Microsoft vorbește despre conturile Outlook.com.

Gmail Yahoo Outlook.com
Pentru orice expeditor SPF sau DKIM, plângeri sub 0,3%, conexiune criptată (TLS), înregistrări DNS valide pentru serverul care trimite SPF sau DKIM, plângeri sub 0,3% recomandă SPF, DKIM și DMARC; înregistrări DNS inverse valide pentru server; dezabonarea ușor de găsit
Cine e expeditor mare cine trimite aproape 5.000 de mesaje sau mai multe pe zi spre conturi Gmail personale Yahoo nu publică un prag, vorbește de „un volum semnificativ” peste 5.000 de mesaje pe zi spre conturi Outlook.com
Ce cere în plus expeditorului mare SPF și DKIM, DMARC (poate fi și pe „none”), domeniul din expeditor potrivit cu cel verificat prin SPF sau DKIM, dezabonare dintr-un clic la marketing, plângeri sub 0,1% în mod obișnuit SPF și DKIM, DMARC cel puțin pe „none” și trecut, dezabonare dintr-un clic, onorată în 2 zile SPF, DKIM și DMARC trecute
De când 1 februarie 2024, cu aplicare mai strictă din noiembrie 2025 februarie 2024 5 mai 2025
Ce se întâmplă altfel mesajele pot fi respinse sau duse în spam mesajele pot fi duse în spam sau respinse întâi dosarul de spam, apoi, dacă problema rămâne, respingere

Un detaliu pe care aproape toți îl ratează: la Gmail, statutul de expeditor mare rămâne pentru totdeauna. Google scrie în întrebările frecvente că cine a atins o singură dată criteriul e considerat permanent expeditor mare. Deci o firmă mică cu o listă mare, care trimite o singură campanie de Black Friday spre aproape 5.000 de adrese Gmail într-o zi, poate intra în categoria asta și rămâne acolo, cu toate cerințele ei.

Chiar dacă nu ajungi niciodată acolo, Google recomandă tuturor SPF, DKIM și DMARC. Eu le-aș pune oricum, înainte de prima ofertă trimisă.

SPF, DKIM și DMARC, pe înțeles

Sunt rânduri de text puse în zona DNS a domeniului tău (la firma de la care ai cumpărat domeniul sau la cea care îți ține site-ul), prin care spui cine are voie să trimită în numele tău și ce să se întâmple cu mesajele care pretind doar că vin de la tine.

Înregistrarea Ce face, pe scurt Ce se întâmplă dacă lipsește
SPF lista serverelor care au voie să trimită de pe domeniul tău serverul care primește nu are cum să știe dacă mesajul vine de la tine
DKIM o semnătură pusă pe fiecare mesaj, pe care o poate verifica oricine îl primește nimeni nu poate dovedi că mesajul a plecat de la tine neschimbat
DMARC regula ta pentru mesajele care pică verificările, plus adresa la care primești rapoarte rămâi fără rapoarte, iar cine vrea să trimită în numele tău are drumul mai liber

Platforma de e-mail îți arată ce să scrii, iar tu lipești în zona DNS. La Mailchimp, de pildă, autentificarea manuală înseamnă două înregistrări CNAME, plus o înregistrare TXT pentru DMARC.

Am văzut cu ochii mei și o capcană la rapoarte. DMARC îți poate trimite rapoarte despre cine trimite mesaje în numele domeniului tău. Dacă adresa la care ceri rapoartele e pe alt domeniu decât al tău, de exemplu o adresă de Gmail, standardul cere o autorizare pusă chiar pe domeniul acelei adrese, iar fără ea cererea ta e ignorată. Așteptai rapoarte și… nimic, nicio eroare, nicio explicație. Pune adresa de rapoarte pe domeniul tău.

Dacă vrei să știi ce ai acum, verificarea gratuită de securitate îți spune dacă domeniul are SPF și DMARC și dacă DMARC e lăsat doar pe observare. Raportul îți vine pe e-mail, după ce confirmi că site-ul e al tău.

Ce spune legea despre lista ta de abonați

Legea 506/2004, la articolul 12, interzice ofertele trimise pe e-mail fără acordul prealabil expres al destinatarului, cu o excepție: clienții de la care ai primit adresa la o vânzare, pentru produse sau servicii similare, dacă le dai mereu o cale simplă și gratuită să refuze. Nu sunt avocat, așa că îți spun ce scrie în lege; pentru cazul tău concret, întreabă un avocat sau Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP).

Ce spune articolul 12, pe rând:

  1. Alineatul (1): comunicările comerciale prin poștă electronică sunt interzise, „cu excepția cazului în care abonatul sau utilizatorul vizat și-a exprimat în prealabil consimțământul expres pentru a primi asemenea comunicări”.
  2. Alineatul (2): dacă ai primit adresa direct de la un client, la o vânzare, îi poți trimite oferte pentru produse sau servicii similare, cu condiția să-i oferi un mijloc „simplu și gratuit” să refuze, atât când îi iei adresa, cât și în fiecare mesaj.
  3. Alineatul (3): în toate cazurile, mesajul nu are voie să ascundă cine îl trimite și trebuie să aibă o adresă valabilă la care omul poate cere oprirea mesajelor.
  4. Alineatul (4): alineatele (1) și (3) se aplică și firmelor.

Ultimul alineat contează pentru oricine vinde altor firme. O listă de adrese de firme cumpărată „pentru prospectare” nu te scutește de acord, fiindcă acordul se cere și când destinatarul e o firmă. Iar dacă te bazezi pe acord, GDPR îți cere să poți dovedi că l-ai primit (Orientările europene despre consimțământ spun că sarcina probei e a ta). Păstrează, pentru fiecare abonat, când și cum și-a dat acordul.

Drumul unui domeniu până la DMARC pe „reject”

DMARC are trei trepte: „none” (doar observi), „quarantine” (mesajele care pică merg în spam) și „reject” (destinatarul e rugat să le respingă). Urcarea se face încet, cu rapoartele citite la fiecare pas. Uite cum a arătat drumul pe un domeniu pe care l-am urmărit de aproape, cam trei luni.

Etapa Ce s-a întâmplat
la început DMARC pe „none”; adresa de rapoarte stătea pe Gmail, deci nu venea nimic, și a fost mutată pe domeniul propriu
prima citire a rapoartelor politica urcase deja pe „quarantine”; din 92 de mesaje, 1 picat, o redirecționare care strica semnătura
următoarele două luni două citiri la rând, zero mesaje picate
la final trecut pe „reject”

Rapoartele veneau doar de la Google, deci un expeditor uitat, văzut doar de Microsoft sau Yahoo, ar fi lipsit din ele. Iar pe „reject”, o redirecționare care strică semnătura poate fi respinsă de tot, fără măcar să ajungă în spam. Așa că pune întâi „none”, citește rapoartele o lună-două, repară ce găsești și abia apoi urcă.

Cum verifici singur, în câteva minute

Trimiți câte un mesaj de pe fiecare drum pe care pleacă e-mailurile tale spre o adresă de Gmail și te uiți la el. Fiecare drum (platforma de newsletter, formularul din site, programul în care scrii zilnic) are setările lui, deci se verifică separat.

Testul rapid, pe calculator, după pagina de ajutor Gmail:

  1. Deschizi mesajul în Gmail.
  2. Dai clic pe săgeata în jos de sub numele expeditorului.
  3. Dacă vezi „Trimis de” cu un domeniu și „Semnat de” cu domeniul tău, mesajul e autentificat.
  4. Dacă vezi un semn de întrebare lângă numele expeditorului, mesajul nu e autentificat, iar drumul ăla e de reparat.

Testul complet, ca să vezi și DMARC:

  1. În mesaj, lângă „Răspunde”, dai clic pe „Mai multe”, apoi pe „Afișează originalul” (pașii Google).
  2. Dai clic pe „Copiază în clipboard”.
  3. Lipești textul în unealta gratuită Messageheader din Google Admin Toolbox, care citește antetul și îți arată rezultatele. Google spune că antetul conține rezultatele pentru SPF, DKIM și DMARC, iar mesajele tale trebuie să treacă toate trei verificările.

Dacă trimiți des, folosește și Google Postmaster Tools, care îți arată, printre altele, rata plângerilor de spam. Îți verifici domeniul printr-o înregistrare DNS, iar la puține mesaje pe zi datele pot lipsi, scrie chiar Google. Deci nu te speria de un panou gol!

Ce faci mâine dimineață, în ordinea care nu strică nimic

Începi cu SPF și DKIM pentru fiecare serviciu care trimite în numele tău și abia apoi treci la DMARC.

  1. Faci lista serviciilor care trimit în numele tău: platforma de newsletter, site-ul (formulare, comenzi) și aplicația de facturare, dacă trimite ea facturile.
  2. Pentru fiecare, cauți în setări autentificarea domeniului și pui înregistrările primite, cu toate serviciile strânse într-o singură înregistrare SPF.
  3. Pui DMARC pe „none”, cu rapoartele trimise la o adresă de pe domeniul tău.
  4. Faci testul din Gmail pe fiecare drum.
  5. După o lună-două de rapoarte curate, urci spre „quarantine”, apoi spre „reject”.

Dacă îți ține altcineva site-ul, îi poți trimite lista asta ca atare. Setările domeniului țin și de întreținerea site-ului, despre care am scris în ce intră în mentenanța unui site. Dacă abia îți pui la punct marketingul online, începe cu ghidul practic de marketing digital pentru afaceri mici. Și dacă preferi să nu te apuci singur de setări, pe pagina de servicii găsești cum lucrez.

Întrebări frecvente

Pot trimite newsletterul de pe adresa mea de Gmail?

Păi, tehnic poți, dar platformele nu pot autentifica o adresă de Gmail (Mailchimp o scrie direct), așa că verificarea DMARC pentru adresa din expeditor nu are cum să treacă. Pentru ofertele firmei folosește o adresă pe domeniul tău, autentificată în platforma de newsletter.

Am nevoie de DMARC dacă trimit puține e-mailuri?

Gmail și Yahoo cer DMARC expeditorilor mari, iar Outlook.com îl cere celor care trimit peste 5.000 de mesaje pe zi. Google recomandă însă tuturor SPF, DKIM și DMARC. Pe „none”, DMARC lasă mesajele să treacă la fel ca înainte și, dacă ai pus o adresă de rapoarte, îți arată cine trimite în numele tău.

Pot trimite oferte altor firme fără acordul lor?

Legea 506/2004 spune la articolul 12 alineatul (4) că regula acordului prealabil se aplică și firmelor. Excepția rămâne cea a clienților de la care ai primit adresa la o vânzare, pentru produse sau servicii similare și cu posibilitatea de a refuza în fiecare mesaj. Pentru cazul tău concret, întreabă un avocat.

Ce fac dacă după DMARC îmi dispar mesaje?

Cauți în rapoartele DMARC expeditorul care pică. Dacă e un serviciu de-al tău uitat, îl autentifici. Dacă e o redirecționare făcută de destinatar, n-o poți repara tu, dar o vezi în rapoarte și poți decide cât de strictă să fie politica. Până lămurești, poți coborî temporar la „quarantine” sau „none”.

Brevo sau Mailchimp rezolvă singure partea tehnică?

Doar pe jumătate. Mailchimp, de pildă, îți arată înregistrările de pus și le descrie pas cu pas în documentație, dar ele trebuie lipite în zona DNS a domeniului tău, iar lista de abonați și acordul lor rămân în grija ta. Dacă nu știi unde e zona DNS, întreabă firma de la care ai cumpărat domeniul sau pe cine îți ține site-ul.

Despre autoare

Georgiana Manolache, consultant de marketing

Georgiana Manolache, 22 de ani în marketing și comunicare. Construiesc mesajul și calea care îți aduc clienți, nu trafic fără vânzări. Aplic psihologia cumpărătorului cu o metodologie testată în timp, sprijinită de instrumente AI.

Am scris cartea „Spune-le ce vor să audă!” pentru antreprenori care vor să fie văzuți, auziți și aleși de clienții potriviți, fără să toarne bani în canale fără strategie.

Citește mai mult despre mine →